Era atît de simplu Un băiat obişnuit Să muncească zi şi noapte Căci n-avea nimic Avea un singur vis Să ajunga renumit Şi a visat întruna Până când visul i s-a împlinit Banii au început să curgă Faima, orgoliul să i-l ungă Nimeni nu mai putea s-ajungă-n preajma lui Haine de cea mai bună firmă Patru modele de maşină Toate nu valorau nimic Căci sufletul lui era-mpietrit Nu, nu, nu sunt eu Cel pe care-l văd mereu Chipul ăsta nu-i al meu, nu-i al meu Nu, nu, nu sunt eu Cel pe care-l văd mereu Visul ăsta nu-i al meu, nu-i al meu... Prietenii de-o viaţă I-a schimbat cu alţii noi Care au ştiut să-i spună tot ce-a vrut s-audă apoi Pierdea nopţi prin cluburi cu femei uşoare şi Se minţea ca-i fericit în fiecare zi Banii au început să curgă Faima, orgoliul să i-l ungă Nimeni nu mai putea s-ajungă-n preajma lui Haine de cea mai bună firmă Patru modele de maşină Toate nu valorau nimic Căci sufletul lui era-mpietrit Nu, nu, nu sunt eu Cel pe care-l văd mereu Chipul ăsta nu-i al meu, nu-i al meu Nu, nu, nu sunt eu Cel pe care-l văd mereu Visul ăsta nu-i al meu, nu-i al meu... L-am întrebat odată, uitandu-mă-n oglindă De mai ştie să iubească, de mai ştie să simtă L-am întrebat dacă aude sunetul cald al pianului Sau a cazut de tot în acordul trist al banuluï