Cu glasul meu ma rog la Tine
Cu glasul meu
Strig catre cer:

Doamne.
Nu ma lasa, sufletul moare
E trist si-ngrozit
Si inima'mi doare.
Cel ce Te chem, eu sunt nimicul.
Cel care te strig în departare:

Mila!
Iarta-ma acum si-n vesnicie
Mi-e plânsul tacut
Speranta-mi moare.

Chinul vesnic aproape de mine.
Lumea aceasta - sfarsitul e aici
Timpul ce vine - nu îl împart
Gândul acesta - e vinovat.

O, dac-as sti unde te afli
Dac-as putea sa urc pân' la Tine

Doamne!

Te-as cauta ziua si noaptea
Sa îmi raspunzi:"Ce este moartea?"

De ce m-ai parasit?
Pleaca-ti urechea la cuvintele mele, Doamne!
Asculta suspinele mele!
Ia aminte la strigatele mele.
Împaratul meu si Dumnezeul meu
Caci catre tine ma rog!"